După aproape doi ani de chinuri şi luptă cu o boală îngrozitoare care nu iartă, un cancer l-a răpit pe bunul nostru coleg şi prieten - MANTZ NICOLAE.
  Această nenorocire s-a întâmplat în luna decembrie 2007, când ar fi trebuit să-şi sărbătorească ziua numelui şi de asemenea în apropierea zilei de naştere, din ianuarie 2008, când ar fi împlinit 81 de ani.
  S-a stins din viaţă demn şi modest aşa cum a şi trăit toată viaţa, fără să-şi deranjeze prietenii şi colegii sau să apeleze la unele favoritisme pentru tratamente speciale în ţară sau în străinătate, cu toate că ar fi avut dreptul să pretindă un tratament mai atent.
  S-a născut în Galaţi unde, după ce a terminat şcoala primară, liceul şi facultatea de îmbunătăţiri funciare a obţinut diploma de inginer în anul 1952. După o activitate neîntreruptă de aproape 50 de ani, exclusiv în domeniul îmbunătăţirilor funciare, în anul 1990, pe criterii de vârstă, s-a pensionat.
  În perioada 1952-1990 a fost unul din liderii care au condus acest domeniu de activitate, în care el, împreună cu echipa care s-a format pe parcurs, au realizat lucrări de irigaţii, desecări, îndiguiri, conservarea solului, pe o suprafaţă de peste 4 milioane de ha, faţă de câteva zeci de mii de ha existente în 1952.
  Pentru realizarea unei asemenea performanţe a fost nevoie de o organizare corespunzătoare şi de antrenarea organelor de conducere ale ţării precum şi a celor judeţene, domeniul în care inginerul MANTZ NICOLAE a avut un rol important, deoarece o perioadă de timp a activat în organele centrale unde a reprezentat şi susţinut sectorul de îmbunătăţiri funciare.
  A contribuit în mod concret la organizarea activităţii de îmbunătăţiri funciare prin crearea şi dotarea sectoarelor de cercetare, proiectare, execuţie şi exploatare, prin unităţile centrale şi judeţene, ajungându-se de la câteva mii de oameni în 1952 la peste 50.000 de oameni în 1990, cu o activitate de producţie complexă în care a fost antrenată şi economia naţională din domeniul materialelor de construcţii şi construcţii de maşini.
  Atât în şcoală cât şi în producţie a excelat prin modestie şi colegialitate, imprimând aceste trăsături şi celor din jurul lui, obligându-i la un comportament asemănător, fapt pentru care factorul uman concurent s-a transformat într-o mare familie.
  Decesul lui reprezintă o mare pierdere pentru toţi care l-au cunoscut şi l-au apreciat, precum şi pentru sectorul de îmbunătăţiri funciare, căruia i-a închinat activitatea de o viaţă, iar numele inginerului MANTZ NICOLAE rămâne pe vecie legat de acest domeniu primordial pentru agricultura şi economia românească.